Reduceri la Victoria's Secret

Criză, criză, dar la aşa look şi la aşa preţuri, cine rezistă?

Boucle chic şi delicat (16,99$)
mătase şi caşmir (16,99$)
angora (19,99$),
iar pentru ce-a mai rămas din vară, bumbac sexy (52,99$)
şi răcoros (tot cam 50$).

Vacanţă în Bulgaria. Pasul 2: Drumul

Există trei căi pe care le poţi urma pentru a ajunge din România în Bulgaria, pornind din Bucureşti: Giurgiu - Ruse, Călăraşi - Silistra şi Vama Veche - Balcic. Dintre toate - fiecare cu plusurile şi minusurile sale - cel mai scurt şi mai bun drum este cel pe la Giurgiu.

Nu dau detalii despre porţiunea Bucureşti - Giurgiu, ci mă duc direct la pod, mai precis înainte de trecerea acestuia. La ieşirea din ţară, ne-au fost verificate cărţile de identitate şi, după caz, paşapoartele. Am plătit apoi taxa de pod - cam 25 de lei (la bulgari, la întoarcere, am dat 6 euro sau 12 leva). Podul nu a suferit niciun fel de modernizare şi încă mai sunt porţiuni vălurite care te obligă să treci pe banda cealaltă - deşi, conform legii, lucrul acesta este interzis.

Odată ajunşi dincolo de Dunăre ne-am setat dispoziţia pe "calm, aşteaptă, nu te enerva". Cu poliţia de frontieră n-am avut de furcă, însă ştiam că la chioşcul pentru taxa lor de drum vom fi trataţi cu tot respectul cuvenit - şi cât de peiorativ o spun!!! Iar aşteptările nu ne-au fost deloc contrazise. Doamna dejurnă era pierdută şi nu s-a lăsat descoperită decât după vreun sfert de ceas. "Unde mergeţi?", zice ea. "La Nisipurile de Aur", spui eu. "7 euro", mi-a aruncat prin geamlâc. "Am leva", i-am spus cu o satisfacţie nefastă pe buze. N-a mai adăugat nimic, dar şi-a zvârlit ochii cât colo, în mâna mea. A întins-o pe-a ei şi dădea să-şi ia singură ce-i trebuia. "Cât face?", m-am ferit de degetele hulpave. "14 leva", a decretat din buzele-i glossate, în timp ce scotea chitanţa la o imprimantă de-aia veche, cu ace, primită probabil ca ajutor de la Uniunea Europeană.

Am făcut schimbul reciproc avantajos de hârtii, după care mimoza a dispărut. Între timp, s-a iţit în scaun o altă uniformă, masculinizată, şi cum doamna cu pricina se dusese în acelaşi loc în care fusese pitulată iniţial, l-am întrebat pe el: "Dar abţibildul? Ăla de se pune-n geam." Cică nu înţelegea, auzi, şi-mi tot arăta hârtia pe care-o ţineam în mână. Un alt român, mai umblat prin Bulgaria ca mine, încerca să mă convingă că nu se mai dă chestia aia de lipit pe parbriz de mult. I-am lăsat pe amândoi să se convingă reciproc, iar eu am aşteptat răbdătoare, calmă, detaşată, să vină doamna să-mi aducă pelicula. N-o să credeţi, dar după rovignetă era plecată. Cică... În mintea ei, probabil, aştepta ca fraiera (de mine) să plece fără obiect ca pe undeva, pe drum, să mănânce şi bărbat'su, poliţist la circulaţie probabil, un cozonac cu nucă şi cacao. Să mai spun că românului nostru i-au crescut dioptriile când a văzut că rovigneta "se dă în continuare"?!

Cu centura la locul ei şi cu socotelile încheiate, ne-am aşternut la drum: pe şosele ok - muuult mai bune decât tentativa aia de autostradă A1 cu care ne lăudăm de 30 de ani, pe lângă lanuri lucrate - nu vezi o bătătură de pământ lăsată în paragină, pe sub un cer fără pic de nori - deşi în România începuseră ploile potopului, respectând indicatoarele de viteză pentru a nu-i da ocazia Ciocan-ului bulgar să spună despre noi că suntem indisciplinaţi în trafic.

Am observat cu plăcere cât de mult s-a dezvoltat infrastructura în Bulgaria - numărul de benzinării a crescut exponenţial, mai găseşti şi câte-un chioşc sau o bodegă unde să-i rezolvi pe cei care ţipă-n gura mare "mama, pipi! mama, pipi!", însă ce te scoate din minţi este nehotărârea celor care au pus indicatoarele de viteză: 90 - 70 - 90 - 70 - 90 - 70 - 90 - şi o ţin tot aşa, din 5 în 5 km, preţ de vreo 50 în total. Nici la indicatoarele de direcţie nu excelează, deşi numărul acestora a crescut şi el, parcă ceva mai mult decât cel al benzinăriilor. Dar tot nu sunt îndeajuns.

Am trecut relativ uşor de Varna şi am nimerit într-un final în Nisipurile de Aur. Aici am luat-o pe o alee la dreapta, mergând fără să ştim unde şi fără să vedem pe cineva care ne-ar putea ajuta. Am intrat din greşeală într-o parcare, iar domnul de la securitate s-a tot tras aproape de noi, semn că nu prea aveam ce căuta pe-acolo. Era deja momentul să-mi dovedesc cunoştinţele de bulgară: "Dobro utro", îi spun, după care adaug repede "Hotel Kempinski?" Omul, fericit şi mirat nevoie mare că o româncă vorbeşte atât de bine bulgara (mă mirat şi eu la fel ca el!), a început să dea din mâini în câteva părţi, meritând cu prisosinţă un "Blogudaria" de la mine.

Şi nu, nu i-am zis nimic de blog. Eram de fapt la două colţuri de stradă de hotel.

Vacanţă în Bulgaria. Pasul 1: rezervarea

Decizia fusese luată în unanimitate: litoral, Bulgaria. Au urmat dezbaterile: 1/ în Nessebar am mai fost, ne-am simţit bine, mai putem merge încă o dată; 2/ am tot citit despre Balcic, toată lumea spune că e frumos, mergem în Balcic?; 3/ să stăm în Nisipurile de Aur? e aproape de Balcic, relativ aproape de Nessebar, suntem cu maşina, ne putem mişca uşor.

Apoi am avut de ales numărul de stele: 4 sau 5. Cum în Balcic n-am găsit hoteluri din această categorie, am tăiat staţiunea de pe listă. Au rămas aşadar Nessebar şi Nisipurile de Aur, în fiecare dintre ele existând hoteluri din lanţul Sol Melia.

Din principiu, nu apelăm la agenţiile de turism din România, motivaţia fiind una pur financiară: nu câştigăm nimic. Dacă în orice altă ţară din lume te costă mai puţin să-ţi organizezi vacanţa prin agenţie (asta pentru că turoperatorul câştigă din volumul de vânzări), la noi e mai scump. Pentru turist. Pentru că agenţiile de turism au o practică similară librăriilor Diverta: beneficiază atât de discount-ul de volum, cât şi de adaosul comercial. Aşadar, două plinuri în rezervorul de profit al firmei, un gol mare în buzunarul clientului. Dacă nu mă credeţi, intraţi pe orice site al unei edituri (Humanitas, Polirom, Nemira, Rao) şi mergeţi apoi în librării să vedeţi preţul de la raft.

Dar să revenim la research. Am început cu Melia Grand Hermitage din Nisipurile de Aur. Am sunat, am făcut rezervarea şi am rămas cu un preţ: 216 euro camera (două persoane) pe zi, all inclusive, la care se adaugă 19 leva (cam 10 euro) parcarea maşinii. Am continuat cu Sol Nessebar Palace, preţul lor fiind de 178 de euro pentru aceleaşi servicii. Parcarea era ceva mai ieftină: 5 euro pe zi.

În Nessebar eşti cam rupt de lume, iar vestitul oraş antic este de fapt un mare fâs plin de dughene din care produsele de masă chinezeşti aproape explodează în stradă. Este şi mai departe, dar e mult mai ieftin. Deci înapoi la Hermitage pentru anularea rezervării. Spre marea mea uimire, am primit un reply cu textul "we can offer you a discount. Do you have a budget for your holiday?" Am rămas mască, dar cu fiecare minut zâmbetul îmi înflorea tot mai roz pe faţă. Cine mă cunoaşte, ştie de ce. Am intrat în jocul pe care eu îl ador: negocierea. Am răspuns că oferta pe care o am este de 160 de euro, cu detaliile de servicii incluse în tarif, adăugând că mă pot răzgândi dacă îmi fac o ofertă cel puţin asemănătoare. Iar mesajul nu s-a lăsat mult aşteptat: "164,5 euro camera deluxe cu sea view, all inclusive, taxa de staţiune inclusă, acces peste tot (piscină interioară, fitness etc) gratuit, acces gratuit la Internet în cameră şi la recepţie, etc, etc", doar parcarea se plăteşte.

Mărturisesc sincer că am mai încercat aceeaşi abordare şi în cazul unor hoteluri de trei stele, unul dintre ele din Balcic. Şi de fiecare dată, atunci când scriam "mulţumesc, am acceptat o ofertă mai bună într-o altă staţiunea", primeam acelaşi reply: "vă putem oferi un discount." Când vi s-a întâmplat asta ultima oară în România?! Asta dacă vi s-a mai răspuns la mesaj...

M-am consultat cu restul minigrupului; toată lumea a fost mulţumită; am anulat ce era de anulat în termenul legal (minim 95 de ore în avans); am furnizat restul detaliilor pentru procesarea rezervării şi ne-am pus Nisipurile de Aur în cap compas.

What is wrong with us?

Marea Britanie

Piloţii British Airways au acceptat o reducere cu 2,6 procente a salariilor ca parte a unui pachet de măsuri menit a duce la economisirea de către companie a 26 milioane de lire sterline. Asociaţia piloţilor (Balpa) a declarat că membrii săi au votat într-un procent de peste 90 la sută pentru reducere, ca şi pentru diminuarea cu circa 20% a unor prime.

România

Actul administrativ de retragere a sporului de 50% pentru solicitare neuropsihică pentru magistraţi a declanşat, în urmă cu o săptămână, nemulţumirea magistraţilor din întreaga ţară. După două zile de întrerupere temporară a şedinţelor de judecată şi în condiţiile în care ministrul justiţiei a subliniat public, de mai multe ori, că nu sunt fonduri pentru plata acestor sporuri, asociaţiile profesionale ale magistraţilor au decis suspendarea şedinţelor de judecată zilnic, pe durată nedeterminată, timp de câte trei ore.

Cursul de schimb valutar...

... sau cum să dai 4 leva jumătate (2,25 euro) şi să câştigi 700 de euro. Atenţie: cinstit!

Am petrecut cinci zile de vacanţă în Bulgaria şi am căpătat experienţă cât dacă aş fi petrecut trei luni intense de training. "Lecţiile" au vizat managementul hotelier (rezervări, front desk, customer relations, restaurant, pool services), mediere / negociere, protecţia consumatorului şi... politică europeană, mai precis prestaţia unui comisar european.

Despre toate acestea, în zilele care urmează, în deja tradiţionalul mod: episod cu episod.

Danger zone!

Da, se poartă cu mănuşi. Cu cioburile, nu cu clienţii.

Melia Grand Hermitage Hotel, Golden Sands, Bulgaria. Avoid!